Cum este Crăciunul pentru bunicii singuri?
Este tăcerea copleșitoare.
Este fotografia veche pe care o privesc la nesfârșit.
Este telefonul care sună mult prea rar.
„Sărbătorile sunt frumoase pentru cei cu familie. Eu nu am făcut bradul de aproape 40 de ani!”
Doamna Constanța este din Ploiești, are 79 de ani și a crescut doi băieți. Cel mic s-a născut cu handicap, l-a îngrijit până la 47 de ani și anul trecut l-a îngropat.
„Ce-mi doresc de sărbători? Să trăiesc să-i fac parastas copilului, apoi nu știu. Viața mea s-a învârtit în jurul acelui copil. Sunt mame care au copii sănătoși și-i abandonează. Eu nu am putut!”
De la moartea lui George, doamna Constanța nu a mai ieșit din straiele negre. Mai are un fiu, dar acesta este departe de mamă.
„Eu nu l-am văzut pe băiatul meu decât 3 zile anul ăsta. Atât. Cu ce alină durerea 3 zile? Spuneți-mi și mie. Dar n-are ce să facă, are și el o cruce de dus.”
Are o pensie mică și, prea puțin pentru toate nevoile și chiar și pentru lucrurile simple. Tot ce poartă e de la second-hand și își face calculele cu grijă, să îi ajungă de la o lună la alta. Sărbătorile o răscolesc, iar bradul nu l-a mai împodobit de aproape 40 de ani.
În această mare de tristețe, singurele momente de speranță și bucurie le-a trăit de când a devenit parte din familia Niciodată Singur.
„Dacă nu era asociația, eram foarte căzută. Doamna Iulia, voluntara, este îngerul meu păzitor. Se uită mereu după mine, dă telefon. M-a sărbătorit de ziua mea la 79 de ani, sărbătoare cum n-am avut în viața mea cu tort, cu flori, cu îmbrățișări!”
„Lumea s-a răcit, nici nu te vede, nici nu se uită la tine, nici nu te salută”
Doamna Liliana are 95 de ani, este din Iași și este singură de 30 de ani, de când și-a pierdut soțul. Nu a putut avea copii, dar a crescut 4 frați ai soțului. A iubit mereu Crăciunul, îi plac sărbătorile, dar, de mai mulți ani, le petrece doar cu televizorul.
„M-am obișnuit așa, că nu mai vine nimeni... într-un timp mai veneau niște doamne de la biserică, dar când n-am mai putut să le servesc, nu au mai venit nici ele.”
De mai bine de un an merge din ce în ce mai greu, așa că singurul drum pe care îl mai face singură este când duce gunoiul. Un lucru atât de simplu pentru noi, o adevărată misiune pentru bunica Liliana:
„Când sunt sus, zic Doamne să mă văd jos. Când sunt jos zic Doamne, să ajung sus”.
Picioarele o trădează, dar bătrâna își păstrează speranța și lumina din ochi. O speranță care vine din credința ei în bunătate și din ajutorul pe care îl primește de la voluntarii Niciodată Singur.
„Dacă nu ar fi asociația asta să mai ies, ar fi foarte greu. Ne scoate la plimbare, ne mai scoate la o masă, ne duce, că așa... unde să te duci? Cu cine să te duci? Ce, vine vreun vecin să spună hai la plimbare?”
„Dorința mea e să fiu sănătoasă, să am moralul ridicat, să mă țină picioarele și mintea, că dacă-ți pierzi mintea și picioarele e foarte greu.”
O altă casă, un alt oraș, aceleași tristeți. Doamna Mariana are 80 de ani, a supraviețuit unei boli cumplite și este văduvă de trei ani. Recunoaște că e foarte greu să fii singur, încrederea ei în oameni a slăbit, dar e hotărâtă să nu cedeze depresiei, ci să lupte pentru fiecare zi. Chiar și după ce a rămas singură, la masa de Crăciun a pus în continuare două tacâmuri.
„Mă plimb prin casă, spun că a venit Crăciunul, nașterea Domnului, ce am eu în momentul ăla să pot să spun și îmi trece. A doua zi, iar o iau de la capăt.”
Mare i-a fost bucuria când a participat la prima masă de sărbătoare, organizată de Niciodată Singur.
„Pentru noi nu-i vorba de mâncare, că nu există om să nu-și pună acolo ceva pe masă, dar socializarea și să-i vezi oamenii ăia... pe mine asta mă încântă! Că aud voci, că ăla dansează, că ăla joacă, că ăla vorbește, că ăla spune un banc. Știți cât contează alea trei-patru ore pe care le stăm noi acolo? Te încarci cu extraordinar de multă energie!”
Trei destine diferite, aceeași durere: singurătatea.
În România, cei mai mulți bătrâni au înlocuit dorințele cu griji. Pentru ei, această perioadă este una în care se simt și mai singuri și în care tot ce le rămâne sunt amintirile care acum le zâmbesc dintr-o poză alb-negru.
De 9 ani, la Niciodată Singur aducem bucuria sărbătorilor înapoi pentru 500 de vârstnici care se confruntă cu singurătatea. Bunătatea ta schimbă totul pentru ei! Haide să dăruim și anul acesta împreună un Crăciun fericit!
Donează și dăruiește un loc la masa de Crăciun unui bunic singur!
Alături de generozitatea ta, voluntarii noștri oferă vârstnicilor grija și sprijinul lor, acum și pe durata întregului an. Și pentru că de sărbători, singurătatea e cea mai dureroasă, 300 de voluntari sunt gata să calce pragul fiecărui vârstnic și să îi transmită gândurile tale bune.
Apasă pe coșul pe care vrei să îl dăruiești!
75 lei
100 lei
300 lei
Dacă vrei să susții un vârstnic pe toată durata anului 2025, o poți face, dacă alegi o donație lunară.
Direcționați 20% din impozit
Susțineți financiar, prin redirecționarea gratuită a până la 20% din impozitul pe venit/profit al companiei dumneavoastră, de la stat către Asociația Niciodată Singur – Prietenii Vârstnicilor, în baza unui contract de sponsorizare.
Suma sponsorizată poate fi:
- 20% din impozitul pe profit sau 0,75% din cifra de afaceri (minimul dintre cele două) pentru companiile care plătesc impozit pe profit
- 20% din impozitul pe venit pentru companiile care plătesc impozit pe venit (microîntreprinderi)
Pentru orice informații sau detalii vă stăm la dispoziție la 0753.174.606 sau la vlad.lupes@niciodatasingur.ro.
